Evaluarea marcilor simbol al valorii

Proprietatea intelectuala are o valoare nu numai pentru faptul ca a fost creata prin eforturi si deci prin cheltuieli ci si pentru profiturile reale pe care le aduce sau le va genera in viitor pentru proprietarul ei. In ultimii zece ani, ca urmare a deschiderii Romaniei spre o forma normala de activitate economica s-a impus evaluarea cat mai reala a patrimoniului fiecarei intreprinderi. Au fost publicate lucrari importante in domeniul evaluarii intangibilelor intreprinderilor cuprinzand metode de evaluare individualizate pentru goodwill, cheltuieli pentru cerecetare – dezvoltare, brevete de inventie, marci, drept de autor, know-how.

Din punct de vedere contabil, in legislatia romaneasca, marcile apar ca termen si se includ în categoria imobilizarilor necorporale, fiind incluse in bilant alaturi de concesiuni, brevete, licente si alte active de acest gen, achizitionate cu titlu oneros. Marcile prezinta toate caracteristicile de recunoastere specifice imobilizarilor necorporale, fiind active identificabile, care pot fi detinute, vandute, si decurge din drepturi transferabile, separabile de entitate, de alte drepturi si obligaţii.

Detinerea unei marci confera beneficii viitoare, conferind exclusivitate asupra numelui comercial al produselor sau serviciilor cu care este asociata aceasta. La nivel international, marcile se regasesc în categoria imobilizarilor necorporale, fiind tratate la categoria imobilizari necorporale altele decat fondul comercial (350-30 General intangibles other-than goodwill). Din reflectarea distincta a acestora este evident faptul ca, din punct de vedere al contabilitatii, marcile sunt distincte de fondul comercial, atat din punct de vedere al standardelor internationale, cât şi al legislatiei romaneşti. Totuşi, pentru o serie de firme, in special cele din domeniul producţiei de larg consum, marcile au un impact semnificativ asupra cifrei de afaceri, fiind necesare cheltuieli de promovare. Acest aspect devine relevant pentru politicile contabile daca interpretam aceasta realitate in contextul art. 25, din OMFP 3055, care prevede: “dacă un activ sau o datorie are legatura cu mai mult de un element din formatul de bilanţ, relaţia sa cu alte elemente trebuie prezentata in notele explicative, dacă o asemenea prezentare este esenţiala pentru inţelegerea situatiilor financiare anuale” . Prin urmare marcile, sub aspectul valorii, dar mai ales al influentei lor asupra situatiilor financiare ar fi recomandabil sa se regasească in notele explicative.

La momentul inregistrarii unei marci noi, valoarea acesteia include doar taxele OSIM, OHIM sau OMPI, in funcţie de sistemul si dimensiunea protecţiei solicitate, costuri legate de consultanta, comisioane, onorarii si alte costuri aferente, care, in mod normal generează o valoare la cost complet al imobilizarii necorporale. Valoarea insumata a acestora trebuie inregistrata in contul 205 „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similar”. Includerea in cheltuielile curente a comisioanelor, onorariilor şi altor costuri legate de marci, poate fi uneori nesemnificativa, dar nu este o practica corecta. In cazul achiziţiei unei marci existente, valoarea este generata de o tranzacţie cu o valoare negociata. Aceasta valoare cuprinde mai mult decat valoarea de înregistrare, cuprinzand si valoarea atribuita de parti marcii comerciale, probabil pe baza beneficiilor asteptate sa fie realizate din exploatarea acesteia. Brandul nu poate fi recunoscut ca si element patrimonial daca este realizat in producţie proprie, dar nu exista astfel de prevederi legate de brandurile achizitionate. Acest fapt poate fi datorat dificultatii de a determina o valoare credibila a unui brand inainte ca acesta sa constituie obiectul unei tranzactii. Din punct de vedere contabil, brandul asociat unei marci poate fi inclus fie în valoarea marcii, fie în valoarea fondului comercial. Deoarece brandul nu este distinct de marca, fiind asociat acesteia, pare recomandabila includerea brandului în costul de achizitie a marcii, desi prin natura sa este extrem de apropiat de fondul comercial. Sub aspectul amortizarii, toate imobilizările necorporale sunt amortizabile, dar exista opţiunea de a nu se amortiza imobilizările necorporale care se presupune ca vor fi utilizate o perioada de timp nedeterminata. In Romania imobilizarile necorporale trebuie amortizate. Privita pur teoretic, probabil ca semnificaţia acestei abordari poate parea nesemnificativa, dar la nivel practic ridica unele probleme concrete care diferentiaza semnificativ relevanta pozitiei financiare, in special in relatia cu pietele financiare, dar si in preluari sau fuziuni de companii.

Datorita caracterului imaterial si subiectiv al valorii marcilor, precum si a confuziei dintre marci si branduri, marcile reprezinta o componentă greu de cuantificat. Reflectarea lor in contabilitate la valoarea lor reala este dificil de realizat, fie ca mijloace de productie nemateriala, fie ca valori ce trebuie luate in calcul in cazul fuziunilor si achizitiilor.

In Romania, costurile pentru evaluarea unei marci pot incepe de la 3.000 euro si pot sa depaseasca 80.000 euro., un bun exemplu este marca Steaua, care a fost evaluata pentru suma de 80.000 euro.

Sunt de parere ca a crea un brand implica riscuri si este in mare parte un proces intuitiv. Cand marca devine simbol al valorii, atunci scopul ei a fost atins.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *